Deşi nu este pe de-a întregul clar cum a ajuns la această idee, el a plănuit să examineze ipoteza derivei continentelor încă din 1910. Wegener avea să-i scrie logodnicei sale: „Oare nu se potriveşte perfect coasta Americii de Sud cu cea a Africii de Vest, de parcă ar fi fost unite cândva? Congruenţa continentelor a fost remarcată şi de Francis Bacon încă din secolul al XVII-lea, el şi alţi oameni de ştiinţă punând sub semnul întrebării ideea de stabilitate a continentelor. (Radio Sănătatea)

Trubiţin ţine să sublinieze că modelul său nu contravine vechii teorii a derivei continentelor. Teoria tectonicii platformelor asimilează Pămîntul unei maşini termice, în care mantaua convectivă este cazanul cu aburi, iar platformele litosferei ce comprimă fundul oceanului sînt lianţii de legătură. (Evenimentul)

Teoria derivei continentelor a fost formulată definitiv de savantul german Alfred Wegener. În anul 1915, la capătul a cinci ani de cercetări, el a publicat lucrarea „Originea continentelor şi oceanelor”, în care, pe baza unor date geologice, geografice şi paleontologice, a demonstrat că pe Pământ a existat cândva un singur continent format din roci de granit, continent pe care Wegener l-a numit Pangeea (de la cuvintele greceşti pan-tot şi Geea-Pământ), şi un singur ocean - Panthalassa (thalassa-mare). (Polemika)